Moldovenii de cînd s-au zămislit (veacul XIII) s-au numit moldovan, moldoveni; au fost recunoscuţi moldavos, moldavanos, молдаване, молдавцы, moldavi, moldavorum… Dat fiind că „limba unui popor se contopeşte cu naţionalitatea lui” (B.P.Haşdeu, 1881; Al.Zub, 1994), moldovenii îşi numeau şi îşi numesc graiul matern limba moldovenească.
De cînd s-au conştientizat şi au fost recunoscuţi comunitate aparte, deosebită (sec. XIV — XV): neamul moldovenilor, norodul moldovenesc, gentes moldaui, moldava gente, populi moldavi, moldavicae nationes, moldavorum populum, limba moldovenească a fost fixată scris în Europa: lingua moldavorum (J.-A. Thou, 1591), moldauische Sprache (1591, în Tirol), iezyk voloskii (1677), lingua moldava (Silvestro Amelio, 1719), l’idiome moldave (1729), la langue moldave (d’Hauterive, 1824), волошский язык (1679), молдавский язык (1795)…
Limba maternă a moldovenilor — limba moldovenească este unica limbă neolatină de răsărit, despre care s-au scris studii lingvistice în limba naţională de acum în veacul XVII:
— 1632. Letopiseţul moldovenesc de Eustratie logofătul,
— 1635. Despre limba noastră moldovenească de Grigore Ureche,
— 1686. Despre limba moldovenească de Miron Costin,
— 1716. Despre limba moldovenilor de Dm.Cantemir,
— 1716. Despre literile moldovenilor de Dm.Cantemir.
Primul act păstrat moldoveneşte scris este Mărturia lui Tanas Coceaga din 31.01.1572 pentru moşia din Tăpeni ţinutul Fălciu…,
Primul dicţionar moldovenesc Греко-латино-славяно-
Primul lexicon moldovenesc — Catastiful mănăstirii Galata, 1588,
Vocabulario italiano-moldavo de Silvestro Amelio, 1719…
Dicţionarul mic romîno-moldovenesc. 10 000 de cuvinte, 1917 de Vasile Ţanţu. — Cuvînt moldovenesc, 20.09.1917. Apud H.Corbu, 2004.
Despre vreo careva „limbă rumînească”, despre vreun dicţionar, despre vreun articolaş privind fictiva „limbă rumînească” la acea epoca — începutul secolului XVIII — nimeni, chiar nici I.V.Stalin (!) nu ştia!..
„Expresia ‚limba romînească’ apare în 1838”. — V.Arvinte. Romîn, romînesc, Romînia. Bucureşti, 1983. P. 46.
„Aşa cum se cunoaşte o ţară a Moldovei, se vorbeşte despre un neam al moldovenilor şi despre o limbă moldovenească. De cînd? Din vechime şi pînă în zilele noastre”. Această concluzie a cunoscutului lingvist romîn Jacques Byck trebuie, în mod obligatoriu, completată: Unde din vechime se vorbeşte despre o limbă moldovenească? Oriunde! Pe o arie întinsă de la Roma pînă la Moscova, din Alpi pînă la Nipru… Din Leipzig pînă la Odesa… Pînă mai ieri chiar şi la Burureşti…
Europeni cu nume de prestigiu din epoca iluminismului ştiau despre limba moldovenească, au lăsat în lucrările lor diferite note, comentarii despre limba moldovenilor. Mai mult decît stupid este faptul că astăzi (secolul al XXI-lea!) se iscă discuţii, că, după părerea unor romînobetegi şi romînopapagali, limba moldovenească n-ar exista în istorie. „Preaerudiţii” rromîni decorticaţi răcnesc că limba moldovenească este o „născocire” a lui Stalin… Spre ruşinea romînimii agramate, despre limba moldovenească au scris, demult şi nu puţini, academicieni de mare faimă.
Primul savant cu nume mondial a fost, se ştie, chiar moldovanul Dimitrie Cantemir, membrul Academiei din Berlin, care la 1716 a scris în limba de ştiinţă a epocii — latină capitolele: Despre limba moldovenilor, Despre literile moldovenilor din enciclopedia sa Descrierea Moldovei.
Romînii, cei mai înfocaţi trubaduri ai „naţiunii romînofilologice” ar trebui să ştie că despre moldoveni sursele străine scriau înainte de descălecatul Moldovei (1359). Bunăoară, după cum a depistat Eugeniu Pascari, Chronica Ecclesiae et Monarchiarum condito mundo, editată în veacul XIV, notează moldovenii — moldauos la 1342! Epoca iluminizmului, îndeosebi secolul XVIII, s-a dovedit a fi cea mai bogată în ştiri despre limba moldovenească:
Berlin, 1771. Cristof Nicolay, membru a Academiilor din Munchen, Berlin, în cartea sa Allgemeine deutsche Bibliotek, t. 14 menţionează Die moldauische Sprache…
Leipzig, 1782. Ludvig Albreht Gebhardi, profesor al Academiei din Luneburg (1765), membru al Academiei din Gettingen, în lucrarea sa Geschichte des Reichs Hungarn… ce cuprinde capitolul IX Geschichte den Moldaw (Istoria Moldovei), conţine informaţii despre istoria Moldovei şi despre limba moldovenească: die moldauische Sprache. În capitolul VIII Gebhardi „compară limbile înrudite moldovenească şi valahă: Jebt besteht in der walachische Sprache…; Die moldauische Sprache…”.
1787, Berlin. Iohann Wolfgang Goethe, membru al Academiei din Berlin, în cartea sa Călătorie în Italia scrie că a asitat la un recital unde s-au citit poezii, inclusiv în limba moldovenească — in die moldauische Sprache.
1788, Leipzig. Elveţianul Iohann Bernulli, membru al Academiilor din Paris (1699), din Berlin (1701) şi din Peterburg (1725) în lucrarea sa Archiv zur neuern Geschichte…, menţionează cît de înrudite sînt limbile moldovenească şi valahă: „wie dennauch die moldauische Sprache und wallachische Sprache…”.
1818, Wien. Austriacul F. von Karaczay în studiul Die Moldau Wallachey, Bessarabien und Bucovina. Neueste Darstellung deser Lander, nebst Kupfern… a tras conclusia definitivă: „Locuitorii ţării se numesc pe sine ‚moldoveni’ ş-i nu ‚romîni’… Limba comună a ţării este moldovenească, iar în Valahia limba valahă numită romana…”. S.8, 33 — 34. — http://moldovenii.md/md.news/
1834, Frankfurt pe Main. I.H.Zucker, vraci care a practicat cîțiva ani în Basarabia, în 1834 a editat la Frankfurt pe Main o „cărticică scrisă în Basarabia Bessarabien, Bemerkungen und Gedanken…” din mai multe capitolașe: despre Chișinău (Kyscheneff), despre „împărtirea politică a Basarabiei și deosebitele nații ce locuiesc în Basarabia”, „nouă pagini despre moldoveni, despre bătinașii țării deci”. „Răzășii” sînt deseriși pe urmă. Vin apoi „agricultura” și „limba moldovenească” și „valahă”. — N.Iorga. Neamul romînesc în Basarabia. I. 1995. P.113.
Iar academicieni romînoaiuriți zbiară că limba moldovenească nu există.
Vai de capul și obrazul lor !
Vasile Stati
***
