Constatarea lingvistului romîn Jacques Byck despre vechimea realităților etnoistorice moldovenești se cuvine a fi completată cu răspunsul la întrebările cînd? și cine? s-a referit la limba moldovenească. În continuare vom completa „spațiile albe” intenționat dosite de autorii romîni ‒chiar academicieni?! ‒ cărora existența multiseculară a moldovenilor, a limbii moldovenești le provoacă idiosincrazie nestăpînită. Pentru a exclude orice îndoială, vom menționa fixările glotonimului limba moldovenească numai în actele din alte țări, numai în scrierile autorilor străini.
1591, Austria. În biblioteca adusă de domnitorul Moldovei Petru Șchiopul în Tirol era, potrivit catalogului, Psalter Davits aus den slavonischen in die moldauische Sprache gezogen (Psaltirea lui David tradusă din slavonă în limba moldovenească). ‒ P.Panaitescu. Începuturile și biruința scrisului în limba romînă. București, 1965. P. 179.
1591, Franța. Istoricul francez Jacques Thuanus (Thou) menționează în ale sale Histoires… „lingua moldavorum”.
1628, Germania. Istoricul I.Alschtedt în Catalogus recenset linguas include lingua moldavorum.
1696, Ungaria. Istoricul maghiar Kowaczoczy se miră că „în limba moldovenilor și cea a muntenilor sînt mai multe cuvinte rîmlenești decît în cea italiană…”. ‒ Apud: Miron Costin. De neamul moldovenilor…
1710, Lvov. În Biblioteca Ossoliană se află o carte cu inscripția pe copertă: „Молдавским характерем и езикем…” (cu caractere moldovenești și în limba moldovenească).
1719, Italia. Misionarul Silvestro Amelio alcătuiește primul în istorie dicționar moldovenesc bilingv: Breve vocabulario italiano-moldavo.
1720, Italia. Silvestro Amelio: Conciones latinae-muldavo (Propovăduiri latino-moldovenești). ‒ Archivo della Sacra Congregazione. De propaganda Fide. Scritture non riferite, vol. III. Moldavia. Scritture riferite.
1729. Livre historique. „Alcătuită pentru prima dată în limba moldovenească (dans l’idiome moldave) de Miron Costin (traduit en grec par le Alexandre Amira en 1729…)”. Apud: M.Kogălniceanu, 1852.
1734, Rusia. Antioh Cantemir, fondatorul clasicismului rus (în poezie), diplomat, feciorul lui D.Cantemir, enumeră lucrările părintelui său „на молдавском языке”.
1741, Angora. Livre historique compose danse l’idiome moldave par le Miron Costin…, traduit en grec…, de ce dernier idiome a ete mis en françois par Nicolas Genier… ‒ Apud: M.Kogălniceanu, 1852.
1748, Lvov. Misionarul Onufrie consideră că „idioma moldavorum, evident, provine din italiană”: ‒ Studii și cercetări lingvistice. 1982, N 2.
La aceea vreme ‒ începutul veacului XIX ‒ circuitul istoriografic, cultural-lingvistic european nu cunoștea nici un fel de „neam romînesc”, nici vreo „țeară romînească”, nici de vreo careva „limbă romînească”!..
„Romînii intrau în secolul al XIX-lea într-o situație deplorabilă (mold.: jalnică!)… Nu exista încă nici cuvîntul ‚romînia’!”. ‒ Lucian Boia. Romînia țară de frontieră a Europei. Ediția a II-a revăzută și adăugită. București, 2005. P. 70.
Repetăm ‒ a cîta oară! ‒ pentru romînii deosebit de arhierudiți: numele etnic moldoveni este menționat prima dată în 1359!, în cronica istoricului maghiar Ioan Kukullo.
Terra Moldaviae ‒ Țara Moldovei prima data se documentează într-un act al regelui maghiar Ludovic I la 20 martie 1360! ‒ DRH D. I.
De mai bine de 30 de ani puhoaie de așa-ziși învățați, publiciști, profesori, buimăciți de romînizm, neagă nu numai dăinuirea multiseculară a națiunii moldovenești, istoria și cultura Moldovei, ci și realizările științifice ale somităților europene.
Spre cunoștința romînimii diletante: despre limba moldovenească s-a scris în limbile germană și franceză încă în veacul XVI (s-a menționat). Mai tîrziu au scris savanți cu renume din diferite țări: de la Roma pînă la Moscova, de la Leipzig pînă la Odesa… Pînă mai ieri chiar și la București…
Primul savant cu nume mondial a fost moldovanul Dimitrie Cantemir, membru al Academiei din Berlin, care a scris în 1716 în limba științei din acea epocă ‒ în latină capitolele De lingua moldavorum și De litteris moldavorum din enciclopedia sa Descriptio Moldaviae… Epoca Iluminismului, îndeosebi veacul XVIII, s-a dovedit a fi deosebit de bogată în știri despre limba moldovenească…
1771, Berlin. Cristof Nicolay, membru al Academiilor din Munchen și Berlin în lucrarea sa Allgemeine deutsche Bibliothek, t. 14 menționează Die moldauische Sprache… 1782, Leipzig. Ludvig Albreht Gebhardi, profesor al Academiei din Luneburg (1765), membru al Academiei din Gettingen în lucrarea sa Geschichte des Reichs Hungarn…, ce cuprinde și capitolul IX Geschichte des Moldaw (Istoria Moldovei) cu știri din istoria Moldovei și despre limba moldovenească: die moldauische Sprache… În capitolul VIII Gebhardi compară limbile înrudite moldovenească și valahă: „Jebt besten in der walachische Sprache…; Die moldauische Sprache…”.
1787, Berlin. Iohann W. Goethe, membru al Academiei din Berlin, în cartea sa Călătorie în Italia scrie că în Vatican a auzit cum un grup de seminariști recitau versuri în limbile lor materne, inclusiv „… în die moldauische Sprache…”.
1788, Leipzig. Elvețianul Iohann Bernulli, membru al Academiilor din Paris, Berlin și Peterburg în cartea Archiv zur neuern Geschichte menționează înrudirea dintre limbile moldovenească și valahă: „wie dennauch die moldavische Sprache und wallachische Sprache…”.
1818, Wien. Austriacul F. von Karaczay în studiul Die Moldau, Walachey, Bessarabien und Bukovina… a constatat: „Locuitorii țării se numesc ‚moldoveni’, iar nu ‚romîni’… Limba comună a țării e moldovenească, iar în Valahia limba valahă e numită ‚romana’”. (S. 8).
1824, Paris. Contele d’Oteriv în cartea Tableau de la Moldavie expune pe scurt istoria „de la langue moldave”.
1832, Nurnberg. T.Schneidewind într-o broșură pentru călători menționează „die moldauische Sprache”. ‒ Apud. M.Kogălniceanu, 1837.
1834, Frankfurt pe Main. Un vraci german I.A.Zucker, care cîțiva ani a practicat pe meleagurile noastre, a editat o carte Bessarabien, Bemerkungen und Gedanken… ce conține capitolul „Moldauische Sprache und wallachische…”. ‒ Apud. N.Iorga.
Secolul XVIII se caracterizează, spre invidia neputincioasă și zavistea romînilor, printr-o erupție, am putea spune, a lingvisticii moldovenești. Alături de Letopisețul cel moldovenesc al lui Eustratie Logofătul (1632), care prin însuși titlu afirmă dăinuirea limbii moldovenești, la realizările de pionierat ale filologiei moldovenești se înscriu:
1635. Pentru limba noastră moldovenească de Gr.Ureche,
1677. Despre limba moldovenească de Miron Costin,
1686. De numerile neamului și de limba graiului de Miron Costin,
1588. Primul lexicon moldovenesc (Catastiful mănăstirii Galata),
1672. Primul dicționar multilingv moldovenesc (Греко-латино-славяно-молдавский словарь) de N.Milescu Spataru,
1716. Despre limba moldovenilor de D.Cantemir,
1716. Despre literele moldovenilor de D.Cantemir,
1717. Hronicul vechimei romano-moldo-vlahilor de D.Cantemir.
„D.Cantemir n-a renunțat niciodată la ideea, care era și a unor predecesori ai lui dintre scriitorii moldoveni din veacul XVII, de a ridica limba moldovenească la rangul de limbă a științei și literaturii”. ‒ P.Panaitescu. Istoria literaturii romîne, I. 1964. P. 612.
1719. Vocabulario italiano-moldavo de Silvestro Amelio,
1917. Dicționarul mic romîno-moldovenesc. 10 000 de cuvinte. De Vasile Țanțu…
Disprețuind cu nemaipomenită nerușinare creațiile și concepțiile iluștrilor făuritori ai patrimoniului științific și cultural al Moldovei Gr.Ureche, Miron Costin, N.Costin, D.Cantemir, I.Neculce, Gh.Asachi, Alecu Russo, M.Kogălniceanu, I.Creangă, M.Sadoveanu, A.Mateevici, Andrei Lupan, E.Russev, spiritul lucrărilor academicianului N.Corlăteanu, academicianului I.Druță ș.a., conducerea Uniunii scriitorilor din Moldova a declarat: „Nici unul dintre cronicarii noștri, nici unul dintre marii noștri clasici nu au vorbit despre existența așa-zisei ‚limba moldovenești’” (Moldova Suverană, 18.03.1993).
Oricine își poate afișa prostia, dar nu e frumos să abuzezi…
Preocupat ca „mai mult să vază că poate și în limba moldovenească a fi acest feliu de scrisoare ce să cheamă stihuri”, Miron Costin, înrîurit cumva de Stihurile la gherbul Moldovei (1643) de Varlaam, scrie poemul Viața lumii (1673).
… Așadar, sevele, vigoarea și temelia limbii neolatine de răsărit, din veacul XIV și pînă în prezent le păstrează dulcea limbă moldovenească, ce se vorbește din Carpați și pînă dincolo de Nistru de moldoveni, care au întemeiat, au apărat și mai apără Țara Moldovei.
După cum sublinia publicistul moldovan din Suceava Eugen Axinte, „Adevărata hartă a Moldovei este cea moștenită de la strămoșii noștri și ea cuprinde între fruntarii pe toți aparținătorii limbii moldovenești…”. ‒ Glasul Moldovei (Suceava). Septembrie 1990.
Limba moldovenească ‒ limbă oficială. Referindu-se la denumirea limba moldovenească, faimosul lingvist romanist ltalian Carlo Tagliavini a tras concluzia: „Folosirea cuvîntului ‚moldavskii’ în limba rusă și ‚moldovenească’ în limba romînă, vizînd limba vorbită și scrisă, totdeauna se practica în Basarabia… Denumirea LIMBA MOLDOVENEASCĂ NU ESTE O DESCOPERIRE CONTEMPORANĂ: limba moldovenească e o continuare a filonului literaturii vechi moldovenești, care în legătură cu despărțirea politică, nu a participat în procesul de unificare ce s-a încheiat în sec. XIX în Moldova de cealaltă parte a Prutului” (1956).
Statutul oficial/de stat al limbii moldovenești a fost confirmat la:
1818, 29 aprilie prin rescriptul împăratului Alexandru I;
1831, octombrie: art. 424 al Regulamentului Organic al Moldovei;
1918, 28 martie: art. 78 din Constituția Republicii Democratice Moldovenești;
1957, 18 octombrie: hotărîrea Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești; 1989, 31 august: art. 70(1) Constituția RSS Moldovenești;
1994, 29 iulie: art. 13 al Constituției Republicii Moldova.
Iar Biroul Prezidiului Academiei Romînești în frunte cu somitatea sa Ioan-Aurel Pop, academician-învățat, vice-președinții Bogdan Simionescu, Victor Spinei, Răzvan Teodorescu, Victor Voicu, secretarul general Ioan Dumitrache, ghiftuiți de rromînizm, declară public în fața Europei fără rușine că sînt niște ignoranți. Strigă cît îi țin bojocii: „Noțiunea ‚limba moldovenească’ nu există!”. ‒ Молдавские Ведомости, 30.01.2020.
Iar haita de romînizatori (PAS), lingăi trădători ignoranți, hățuiți de niște rătăciți în politică, precum M.Sandu, I.Grosu, O.Stamate, judecătorii constituționali corupți batjocorăsc limba națională a propriului popor! Cu astfel de fracțiune parlamentară PAS s-a învrednicit Moldova, care stuchește în sufletul poporului moldovenesc pe banii moldovenilor…
Vasile Stati,
candidat în științe filologice
30 august 2023