Cum am fost, aşa rămînem: MOLDOVENI!
Încăierările ideologice provocate de destrămarea URSS devin pe an ce trece tot mai încrîncenate.Mobilul acestor bătălii antiimperiale cu un pronunţat caracter antirusesc a fost ideea naţională. „Naţionalismul ca ideologie dominantă este practicat de toate forţele care s-au postat pe eşichierul antitotalitar, adică antisovietic/antirusesc”.
Spre deosebire de alte state din „lagărul sovietic”, Republicii Moldova i s-a contestat de către propaganda apuseană în frunte cu otreadul ei de şoc — romînismul cu apucăturile lui legionar — naziste însăşi legitimitatea ei. Cum a proclamat liderul mişcării unioniste din Moldova Iu.Roşca „BĂTĂLIA CEA MARE se va da pentru popor romîn, iar nu moldovenesc”. — Ţara, 23.03.1993.
Direcţiile de atac asupra moldovenismului sînt diferite: dăinuirea multiseculară a neamului moldovenesc; însemnul fundamental al naţiunii moldoveneşti — limba moldovenească; originalitatea culturii moldoveneşti; comunitatea multiseculară cu slavii/ruşii; caracterul multinaţional dintotdeauna al societăţii moldoveneşti… Acţiunile mîrşave ale toalpei de romînologi agramaţi se desfăşoară deschis sub lozinca aşa-zisului „adevăr ştiinţific”, care, după cum a constatat academicianul H.Corbu, „s-a dovedit a fi o perdea potricălită pentru dosirea unor scopuri naţionaliste — ‚unirea’ cu patria lor — mumă Romînia.” Scopurile romînismului revanşist se promovează sforăitor. Panglicarii romînismului agresiv, promovînd minciuna cu „limba lor cea romînă în „Basarabia”, năzuiesc să îmfle o altă potlogărie, cum că moldovenii ar fi „romîni”, cărora, cică, spaţiul nistro-prutean le-ar aparţine de cînd lumea.
Dat fiind că ideea de moldovenism cu rădăcini multiseculare rămîne viguroasă şi bătăioasă, ea a fost declarată ca moartă, inexistentă, o invenţie, cică, deocheată, absolut nefondată a adversarilor „unirii”… „Moldovenismul, declarat duşman de moarte al romînismului, este considerat un fel de islamism fundamentalistvenit de pe aiurea şi adus de cineva — de ruşi, evident! — pe meleagurile nistrene cu scopuri vrăjmaşe şi diversioniste, pentru a dăuna şi a afecta imaginea imaculată a romînismului”. — H.Corbu. Moldovenismul ca hulă, 2000.
Ghiftuit pînă la paroxism de romînism, B.Vieru decretează: „‚Moldovenismul’, ca ideologie în temeiul căreia au fost elaborate şi aplicate politici de stat are mai multe trăsături definitorii. Obiectivul său final poate fi formulat astfel: separarea moldovenilor de întregul poporului romîn şi crearea unei noi conştiinţe naţionale, să zicem — conştiinţa ‚naţiunii moldoveneşti democratice’” (Flux, 19.12.1997).
Curios! Cînd moldovenii întraţi în istorie din veacul XIII au făcut parte din „întregul ‚poporului romîn’” făcut propagandistic abia după 1862?!
Cît ar fi de romînobezmetic B.Vieru, involuntar, formulează un adevăr: „Teza ‚poporului moldovenesc’, evoluată prin ideologia ‚moldovenismului’ nu s-a născut pe pămînt romînesc”. Cei drept, nu-i minciună! Termenul „popor moldovenesc” cunoscut şi recunoscut în Europa din veacul XIV nu putea să se nască în „Romînia” inexistentă pînă în 1878!
În continuare B.Vieru cheamă la nimicirea „tezei poporul moldovenesc”, adică a moldovenismului în definitiv. „Ea (teza) păstrează toate trăsăturile unei agresiuni” (?!), — şi cheamă: „ea trebuie înţeleasă şi interpretată ca atare”. Deci nimicită. (Ibidem)…
O altă somitate romînească agramată pînă la ridicol, G.Damian a tulburat mass media cu o neghiobie mai mare decît dînsul: „Moldovenismul, moştenire KGB-istă, este o creaţie a serviciilor de informaţie sovietice şi a aparatului de propagandă al bolşevicilor”. — Timpul, 11.12.2012.
Dacă am raporta situaţia moldovenismului de azi din Republica Moldova cu situaţia moldovenismului din primele trei decenii de după război (1950 — 1980), „am fi adînc surprinşi de faptul că tradiţiile moldovenilor din spaţiul nostru atunci erau, sincer şi fără nici un dubiu, respectate şi preţuite. În timp ce astăzi, de-a lungul a trei decenii de intervenţie a romînismului de grotă 1990 — 2020, tradiţiile moldovenilor au devenit obiect de hulă şi batjocură, nu numai la nivel de persoane particulare sau de formaţiuni politice aparte, dar şi în structurile de stat chemate, chiar obligate!, să protejeze imaginea, tradiţiile, demnitatea poporului, pe care PRETIND că îl reprezintă şi îl apără” (H.Corbu. Op. cit.).
În anii aşa-zisului totalitarism — perioadă de dezvoltare economică impetuoasă a Moldovei, „Existenţa limbii moldoveneşti, poporului moldovenesc, a naţiunii ‚socialiste’ moldoveneşti era declarată în afara oricăror îndoieli şi discuţii”. Moldovenismul se manifesta într-un „regim preferenţial”, fie şi cam ideologizat şi politizat.
Să stăm strîmb şi să judecăm drept. „Totalitarismul în multe privinţe era mai tolerant şi mai conciliator decît unii pretinşi democraţi şi patrioţi naţionalişti de azi”. Iar rusismul ne-a fost, în unele domenii, chiar binefăcător. Cine ar fi auzit în America Latină de Spiridon Vangheli, de Ion Druţă în Japonia? Ne-am fi putut noi, moldovenii, delecta cu lecturi din Aitmatov, Dumbadze, Mejelaitis, cu creaţii de Şekspir în traduceri fermecătoare de Marşac, Pasternac?!
În raport cu „ah, Nichita!”, „ah, Rebreanu!”, „ah, Buzura!” şi alţi „ah…” romîneşti, „moldovenii în anii 60 — 70 (secolul trecut) în unele domenii ale literaturii şi artei au realizat adevărate performanţe cunoscute şi recunoscute pe multe meridiane ale lumii. Ce valori am creat noi, moldovenii, în ultimii 30 de ani de impunere a romînismului handicapat şi de demolare a valorilor de ieri?”. — Se întreabă descumpănit academicianul H.Corbu… Şi continuă: „În timp ce totalitarismul comunist a deschis, dacă nu o poartă, cel puţin o portiţă sau o fereastră spre romînism, unioniştii bolnavi incurabil de orbul romîniei de la Chişinău condamnă, în termeni duri şi uneori necenzuraţi de mîrlănism, moldovenismul la moarte. Totul ce ţine de romînism este vociferat ca ceva de calitate superioară, iar moldovenismul este decretat concept primitiv, subcultură şi subcivilizaţie”. Academicianul H.Corbu trage o concluzie alarmantă.
„Teroarea romînismului împotriva moldovenismului a căpătat în ultimii ani, în spaţiul pruto-nistrean dimensiuni devastatoare”.
Decorticat de-a binelea, ca un nazist romînesc sadea, C.Tănase se lăuda: „şcolile din Republica Moldova au devenit fabrici de romînaşi… Demoldovenizarea nu mai poate fi oprită…”. Acestea se declară public şi se realizează practic în ochii criminali ai Preşedintelui, guvernului, securităţii, procuraturii…
Făcută din pomeni — bucăţi de teritorii străine, handicapată în diferite domenii, Romînia, înecată în noianul „formelor fără fond”, copiind/furluînd continuu realizări spirituale, ştiinţifice de la alte popoare, lipsită de istorie (scrisă) medievală, cu o „conştiinţă naţională de curînd apărută” (F.Veiga), închipuindu-şi că „similaritatea între popoare cu experienţe culturale diferite este o consecinţă a structurilor gramaticale comune” (Claude Karnoouh), suferind de un sfîşietor complex de inferioritate intelectuală, ameţită de o pretinsă superioritate, himera „romîniei mari” cere de la slujbaşii săi să propage cu orice preţ, oriunde romînismului«milenar» şi intercontinental… Gălăuzindu-se permanent de un concept de morală curat romînesc-şmecherismul, ideologia romînomare înjoseşte mîrlăneşte, cînd apare vreo ocazie, alte popoare: moldoveni, romi, ruşi, unguri…
În zadar aceste opinteli bicisnice şi ridicole!
Pe parcursul istoriei moldovenii au rezistat dominaţiei otomane, înăbuşitorului regim fanariot. În urma aflării în componenţa Rusiei (1806 — 1918), după o sută de ani de oprimare socială şi naţională, moldovenii din stînga Prutului şi de pe ambele maluri ale Nistrului şi-au păstrat limba maternă — moldovenească cu un anumit specific, cu tradiţii culturale coerent şi bine structurate. Cum conchide cu tărie şi în cunoştinţă de cauza academicianul Haralambie Corbu, „Încununarea acestui secol dramatic cu inspiratul şi inegalabilul poem Limba noastră de Alexei Mateevici constituie cea mai strălucită dovadă, ce demonstrează puterea de rezistenţă a acestui popor” — moldovenesc, a limbii lui materne — moldoveneşti, constituente de bază ale conştiinţei naţionale moldoveneşti, a moldovenismului în definitiv.
Soarta tuturor imperiilor se ştie. Şi nicăieri nu este scris, că Romînia făcută din pomene teritoriale străine în 1920, ar face excepţie…
Vasile Stati
/va urma/